Web design Cluj
Radu: Acasa

(piesă de teatru în trei acte, bazată pe fapte şi personaje reale)

ACTUL I
[Decor: o sală de şedinţe, cu pupitru de prezidiu şi mai multe rânduri de scaune, ocupate de oficialităţi. La pupitru prof. Benetato]

BENETATO
- Bine aţi venit la prima adunare generală a clubului Universitatea după reîntoarcerea în Cluj. Azi, deşi suntem deja în mai unamienouăsutepatruzecişicinci, încă ne mai aşteptăm sportivii acasă. În dau cuvântul domnului secretar general al clubului, Dr. Mihai Iubu.

(Aplauze furtunoase. Iubu urcă la pupitru, după ce îl îmbrăţişează pe Benetato)

IUBU (uitându-se după cei menţionaţi)
- Domnule preşedinte de onoare Profesor Iuliu Haţieganu, domule preşedinte Profesor Doctor Benetato, domnişoarelor şi domnilor. Au trecut cei cinci ani grei de refugiu! (citind de pe foi) Ne permitem retrospectiv să expunem pe scurt activitatea Societăţii Sportive Studenţeşti Universitatea. Voi începe deci cu toamna anului 1940, când, zdrobiţi şi dezorientaţi de nedreptul Dictat de la Viena care ne-a făcut să părăsim o muncă pentru care jertfisem totul, căutam să ne reorganizăm la Sibiu. Despărţirea de Cluj, de Universitatea, de parcul nostru sportiv ca şi începuturile noastre în refugiu, au fost extrem de grele şi ele nu pot fi înţelese decât tot de refugiaţi, ca cei ce le-au trăit şi s-au identificat cu ele. Clujul era însă mereu în inimile noastre. Ne-am pornit deci să reorganizăm secţia de fotbal. Divizia naţională A începuse demult, se parcursese chiar aproape cinci etape şi la Sibiu nu aveam niciun jucător, nicio minge, nicio pereche de ciorapi, niciun ban. ”U” trebuia însă să existe, el prezenta Ardealul întreg de care era interzis atunci să se pomenească, să se scrie, să se discute. Dificil, extrem de dificil a fost, dar am izbutit. Cu ”U” pe tricou, cu Clujul în inimi, iată-ne trecând prin fiecare oraş în aplauzele delirante ale publicului de oriunde, lăsând impresia cea mai elegantă despre ţinuta de joc şi întreţinând încontinuu făclia aprinsă pentru marea idee ce o purtam. (face o scurtă pauză) Cine ne-a înţeles în acele vremuri, când prăbuşirea noastră devenea o certitudine? Domnul profesor Iuliu Haţieganu. Fără concursul lui direct, noi nu am fi putut supravieţui. La fotbal am atins, în plin refugiu, o performanţă pe care numai în 1933 am reuşit s-o mai realizăm şi anume să fim finalişti în Cupa României. În ultimul campionat am atins chiar apogeul, reuşind să conducem patru etape primii în clasament, depăşind cluburi bogate şi înfruntând o presă pe care nu o puteam finanţa şi o oficialitate destul de ostilă. (pauză) Domnişoarelor şi domnilor, să nu uităm că am izbutit aceste performanţe ale secţiei de fotbal şi multe medalii obţinute de celelalte secţii, în condiţii vitrege, în care am fost nevoiţi să pescuim în Cibin, să prindem păstrăvii cu mâna pentru a-i vinde restaurantelor ca să obţinem puţini bani pentru a putea trăi. Am împărţit dormitoare cu câte 12 paturi şi mergeam zile întregi cu trenul, nemâncaţi, doar ca să putem juca meciuri de campionat la Galaţi, la Craiova, Ploieşti, Bucureşti şi în toate colţurile ţării noastre ştirbite. Am supravieţuit demni şi acum, unul câte unul, sportivii noştri se întorc acasă. Domnişoarelor şi domnilor, noi vom muri, dar ”U” niciodată!

(Toată audienţa se ridică în picioare şi aplaudă frenetic. Treptat, aplauzele se transformă în scandări «Haide ”U”! Haide ”U”!»)


ACTUL II
[Decor: Un drum pietruit, pe care vin agale doi tineri îmbrăcaţi sărăcăcios - Mircea Luca, cu lacrimi în ochi, călcând cu grijă, sacadat, şi Toni Dascălu, înalt şi slab, cu un mers şchiopătat. Ambii sunt obosiţi. Pe spate au un cearceaf înodat în care şi-au adunat hainele de schimb]

DASCĂLU
- Ce-i cu tine, Mircea? De ce mergi aşa încet? Eu umblu într-un picior şi tu vii mai încet...

LUCA
- Mi-e frică să calc pe pietre, atât de dor mi-a fost de Clujul iubit. Dacă cumva se mişcă ceva şi se schimbă? Nu-mi vine să cred că mai avem câţiva metri până la stadionul nostru.

DASCĂLU
- Ditai absolvent de medicină şi tot sensibil ai rămas. Să te strig de-acum ”Doctorul Luca”, să nu te superi? Hahahahaha.

LUCA
- Nu-mi place deloc cum calci pe picior. Ce-au zis felcerii?

DASCĂLU
- Vor să mi-l amputeze.

LUCA
- Asta ţi-ar putea lungi semnificativ viaţa.

DASCĂLU
- Şi ce-or să zică oamenii când m-or vedea? Că Toni Dascălu, golgheterul, şi-o pierdut piciorul drept? Mai bine mor, Mirceo. Am scăpat din război, dar mai bine mor acasă, întreg. Vezi tu, onoarea şi respectul trebe sî fie la acelaşi nivel cu fidelitatea şi tradiţia cu care ne mândrim la ”U”.

LUCA
- Poţi să ştii că faptul că am refuzat să jucăm în campionatul unguresc în 40 va rămâne în istoria neamului ca cel mai mare sacrificiu al unei echipe de fotbal.

DASCĂLU
- Hai, no, că nu-i numa fotbalu. Şi atleţii or pătimit fomea în Sibiu. Şi înotătorii, hocheiştii, schiorii, scrimerii, voleibaliştii şi tăţi ceilalţi.

LUCA
- Aşa e. Dar parcă tot noi ne-am chinuit mai mult. Fotbalul e un sport iubit, aşa că oamenii au avut mereu aşteptări mai mari de la noi.

DASCĂLU
- Mie mi-o plăcut mult la Sibiu. Ominii or fo de treabă, noi ne-am înţeles ca o familie. Sper ca şi la Cluj să rămânem Universitatea asta care ne-o unit şi ne-o făcut să supravieţuim războiului.

LUCA
- Cât timp voi fi eu la această echipă, noi capul n-o să-l plecăm în faţa nimănui. Şi vom ţine cu dinţii de orice rezultat. Şi-i vom face mândri pe suporterii care-şi rup din timp să vină să ne încurajeze.

DASCĂLU
- Asta-i bistoş, Mirceo. Văd că începi să înţelegi de ce nu-i las să-mi taie picioru. Mai bine mai dau un gol pentru ”U” decât să trăiesc un an în plus.

(Câtiva copii cu ziar în mână trec în fugă pe lângă cei doi)

UN COPIL
- Ia ”Patria”, neamule. Vasas domină Clujul la fotbal. 15-0 cu Dermata, 16-0 cu Haggibor.

AL DOILEA COPIL
- Ia ”Făclia”, neamule! Începe ”Cupa Oraşului Cluj” şi Universitatea nu s-a adunat!

LUCA
(strigând după copii)
- Ne adunăm, copile, stai liniştit. Ne stângem 11 şi de i-oi chema cu tulnicele de pe dealuri!

DASCĂLU
(îngândurat)
- Mai bine să nu jucăm. Ne striveşte Vasas. Au fost vicecampioni în campionatul unguresc.

LUCA
- Toni, dragă, nu ne ascundem, că nu suntem şobolani. Suntem echipa Clujului iubit. Va fi un meci în care dacă nu ne aruncăm cu capul în piciorul adversarilor, nu avem ce căuta pe teren. Vom învinge, Toni!

DASCĂLU
- Şi cu cine jucăm? Cine s-a întors deja la Cluj? Săbăslău?

LUCA
- Săbăslău joacă pentru Vasas.

DASCĂLU
- Cum? Încă e sub contract cu noi. Depunem contestaţie şi dacă îl folosesc vom câştiga meciul la federaţie... (pauză)

LUCA
- Ştii ce mi se pare fascinant? Săbăslău e ungur get-beget. Dar e mai român ca mulţi români. Nu-şi neagă originile, ştie ce-or făcut ungurii în Ardealul nostru drag, dar nu a scuipat niciodată pe tricolor sau pe tricoul alb-negru. Dimpotrivă. Ne-a îndrăgit şi de-aia l-am îndrăgit şi noi.

DASCĂLU
- E. Io mă bucur că o scăpat cu bine din lagăru de muncă din Oltenia. N-or mai vrut să-l lase lângă noi, că-i ungur. Dejaba s-o intervenit în stânga şi-n dreapta, ne-or lăsat fără un portar. De Nicu Roman, copilu, ce ştii?

LUCA
- I-a transmis Iubu prin telefon că îl aşteptăm la căbănuţa din Parcul Sportiv. O vini el cu ceva camion încoace.

DASCĂLU
- Teddy Ţereanu?

LUCA
- A fost dus pe front şi s-a întors rănit de la Stalingrad. Păunescu la fel.

DASCĂLU
- Greu o fost până o trecut războiu. Ne-o ciuntit la propriu. Grigore Pop, centrul înaintaş?

LUCA
- A fost rănit şi el pe frontul de răsărit. Când era în convalescenţă s-a cerut iar pe front şi a murit în septembrie 44 pe Feleac, în lupta pentru eliberarea Clujului.

(Ambii tac, trişti. Se opresc din mers după ce au ajuns la o poartă de lemn)

LUCA
- Hei, e cineva în vestiar?

KOMAROMI
- Da. Komaromi Sandor. Eu sunt case. Cine-i acolo?

LUCA
- Mircea Luca şi Toni Dascălu, Sanyi-baci.

(Uşa se deschide încet. Komaromi nu-şi poate stăpâni emoţiile. Merge şi-i îmbrăţişează pe rând pe cei doi,  fără grabă, cu lacrimi în ochi. Se retrage câţiva metri şi îi priveşte. Tremurând, cu mişcări de robot, se îndreaptă spre un dulap. Scoate de acolo trei lopeţi)


KOMAROMI
- No, hai că avem treabă.

DASCĂLU
(luând o lopată)
- Ne pui să săpăm grădina, Sanyi-baci?

LUCA
(luând cealaltă lopată)
- Om săpa, Toni, dacă trebe. Numai să nu dezgropăm vreo bombă neexplodată.

KOMAROMI
- Nu bombe, copii, o comoară am!

Komaromi, Luca şi Dascălu incep să sape într-un loc indicat de magazioner, în apropierea vestiarului. După câteva minute de muncă, vârful lopeţii se loveşte de un obiect dur)

KOMAROMI
- Aci-i comoara. Amu cu grijă, să nu motroşim cufăru.

(Cei trei dau la o parte pământul cu mâna, scot o cutie mai mare, de lemn, din pământ, şi o aşază cu grijă)


DASCĂLU
- No, Sanyi-baci, ce-i aci, aur?

KOMAROMI
- Ceva mult mai preţios, copii.

(Cu mâinile tremurânde, magazionerul deschide uşor lada şi scoate cu mişcări sacadate, un teanc de tricouri alb-negre)


KOMAROMI
- Le-am păstrat pentru voi aproape cinci ani. Ştiam că o să veniţi.

(Mircea Luca îngenunchează şi caută în grămadă tricoul cu numărul 5. Îl sărută şi şi-l trage peste cap. Îl îmbrăţişează pe Komaromi. Ambii izbucnesc în plâns. Dascălu scormoneşte în mormanul de tricouri)



ACTUL III

[Decor: un teren de fotbal. Două echipe gata să intre pe teren. Vasas e în echipament impecabil, cu ghete noi şi lucioase, ţanţoşi, cu nasul de sus. Râd şi glomesc. ”U” e în setul de tricouri păstrate de Komaromi, cu ghete rupte. Capul în pământ, concentraţi. Mircea Luca îşi lipeşte talpa la ghete cu leucoplast. Dascălu îşi masează piciorul drept. Se vede că are dureri.]

COMENTATORUL MECIULUI
- Bună ziua, stimaţi spectatori. Lume foarte multă, stadionul orăşenesc este plin, deşi se anunţă o partidă total dezechilibrată. În tricouri vişinii este marea echipă Vasas-Ferar, ce a terminat pe podium  campionatul Ungariei. Toţi jucătorii sunt apţi de joc. Din echipa de start nu lipsesc Petchowsky, Marki, Pişti Kovacs, Bonyhadi, Szaniszlo şi restul. De partea cealaltă, Universitatea, club recent întors din pribegia de la Sibiu, nu a izbutit să-şi adune toţi fotbaliştii, dar va încropi, totuşi un prim unsprezece. Au sosit, printre alţii, Cristea,  Medrea, Bretoteanu, Luca, Roman, Straja, Coracu şi Dascălu. Este interesant de văzut câte minute va rezista juniorul Nicu Roman, cel care va avea misiunea imposibilă de a-l obosi pe fenomenalul Petchowsky...

(La îndemnul arbitrului, jucătorii celor două echipe intră pe teren. Suporterii de la peluză încep să strige «Haide ”U”», în timp ce cei la la tribuna oficială ”Hui, hui, hajra”)

COMENTATORUL MECIULUI
- Înainte de meci am fost în vestiarul echipelor. Cei de la Vasas erau liniştiţi, convinşi că nu vor pierde supremaţia Clujului după acest meci atât de important. În schimb, în cealaltă cameră, Mircea Luca le-a spus colegilor, citez ”Meciul de astăzi e un altfel de meci. Aici, tu, apărătorule, dacă nu pui capul în gheata adversarului, nu-ţi meriţi locul în echipă. Iar tu, înaintaşule, dacă nu plonjezi cu capul în bara porţii adverse, eşti doar un rafinat, cu apă distilată în loc de sânge”.

(Începe meciul. Mingea se află la jucătorii Vasas, care pasează sigur, pe jos, din prima).

COMENTATORUL MECIULUI
- Şi iată că a îmnceput meciul. Desigur, la timonă e Vasas. Jucătorii Universităţii se apără îndârjit, dar ce pot face nişte tineri care în ultimii ani au stat în dormitoare cu 12 paturi şi au mâncat ce au apucat?

(Straja face o intercepţie, Coracu pasează către Luca. Acesta degajează spre careul advers, Dascălu preia şi înscrie: 1-0. Linişte deplină pe stadion, în ambele galerii).

COMENTATORUL MECIULUI
(îşi revine după câteva momente)
- Gol Universitatea, gol Toni Dascălu.

(Galeria de pe deluşorul de la peluză izbucneşte în urale, moderate. Jocul se reia de la mijloc)

COMENTATORUL MECIULUI
- Un început de meci interesant. După doar 10 minute ”U” a reuşit să deschidă scorul, dar, desigur, a fost vorba de noroc. Probabil întărâtaţi, cei de la Vasas vor egala îndată. Pasele lor scurte îi vor vrăji pe apărătorii Universităţii, chiar dacă acum Mircea Luca a recuperat un balon.

(Luca, cu mingea la picior, urlă către colegi: ”la ataaaaac” şi degajează. Balonul ajunge iar la Dascălu, care driblează doi jucători adverşi şi este faultat violent în careu)

COMENTATORUL MECIULUI
- Unsprezece metri pentru Universitatea. Dascălu acuză dureri la picior, aşa că cel care va executa este Straja. Un pas, doi, şut şi 2-0. Personal, cred că şi această reuşită este tot o glumă a Ferarului, pentru a face mai mândru jubileul la final. Dar ce se întâmplă? Sever Coracu preia o minge la mijlocul terenului, aleargă, driblează tot ce îi iese în cale şi înscrie pentru 3-0. Fantastic!

(Galeria Universităţii începe să creadă pentru prima dată în victorie. Pe stadion se scandează ”Afară, afară, cu ungurii din ţară”. Jucătorii Universităţii pasează între ei şi asaltează poarta adversă. Mircea Luca înscrie pentru 4-0. Spectatorii din tribuna de lemn încep să plece. La peluză se aprind ziare, torţele victoriei. Galeria începe să cânte imnul din 1943:
Suntem "U"-iştii Clujului iubit
Uniţi cu toţii-ntr-un avânt
Pornim din nou cu sufletu-nfrăţit
La luptă cu un singur gând

Haide, „U”! Haide, „U”! Haide, „U”!
Eşti simbolul tinereţii studenţeşti
Haide, „U”! Haide „U”! Haide, „U”!
Eşti mândria unor inimi româneşti

Noi luptăm să-nălţăm
Prin avânt, voinţă, zâmbet şi prin cânt
Un trup nou...
Suflet nou...
Haide, „U”! Tempo „U”! Haide, „U”!)

COMENTATORUL MECIULUI
- Nu mai e nimic de zis. Aşa s-a scris istoria unui meci de fotbal în care Universitatea a învins Vasas cu 4-0, echipă care acum câteva luni se lupta în Ungaria pentru titlu. Clujenii aceştia, adunaţi cu tulnicele, au cucerit, în această seară, tribuna Clujului. Nu ştiu ce va urma, dar sunt sigur că şi când va împlini un veac de existenţă, echipa aceasta studenţească va fi cea mai iubită din Ardeal. Haide ”U”!


de Gelu Radu
(În memoria lui Radu Ţenter, unul din marii absenţi de la sărbătoarea centenarului)

 

Pentru acest text, Gelu va primi, din partea ucluj.ro, un bilet la meciul cu fcsb, din optimile Cupei României.
Participă şi tu la proiectul nostru, mai avem zeci de recompense, care mai de care!
Trimite gândurile tale legate de cea mai frumoasă echipă românească, alături de o fotografie personală ”pe lat” la adresa vio1919@yahoo.com. Toate editorialele suporterilor publicate în 2019 pe site-ul ucluj.ro vor primi automat câte un premiu. Textele pot fi o amintire dintr-o deplasare, gânduri despre foşti sau actuali jucători sau conducători ai Universităţii sau, pur şi simplu, o definiţie a clubului în viziunea voastră. Singura condiţie este ca textele să fie semnate cu numele real.

Scenariul piesei de mai sus, combinat cu un text al doctorului Mihai Iubu, a constituit scheletul sărbătorii Centenarului Universităţii Cluj, organizate de suporteri. Mai jos puteţi vedea integral evenimentul organizat în Parcul Sportiv ”Iuliu Haţieganu”, în faţa a peste 3000 de oameni.

 



  • Radu: Acasa

Stiri din aceeasi categorie

Radu: Acasa

(piesă de teatru în trei acte, bazată pe fapte şi personaje reale) ACTUL I [Decor: o sală de şedinţe, cu pupitru de prezidiu şi mai multe rânduri de scaune, ocupate de oficialităţi. La pupitru pr ...

Merie: "Amu-i amu!"

Einstein spunea că „ce faci pentru tine, dispare odată cu tine, ce faci pentru alţii, rămâne pentru eternitate”. Clujul mocneşte frenetic în aşteptarea meciului de duminică dintre echipa f ...

Martinescu: "U" Cluj-Napoca 1919-2019

Avem și vom avea nevoie mereu de simboluri. Unele apar pentru a justifica diverse acțiuni, atitudini și alte situații. Altele pur și simplu se nasc pentru a fi purtate de generații. Pentr ...

Total voturi: 381

Credeti ca Universitatea Cluj va promova in prima liga la finalul sezonului 2019-2020?

Da
Nu
Nu stiu
Nu ma intereseaza


Inregistrare ca suporter
Pentru a-ti confirma contul va fi necesar sa ne oferi un link spre profilul tau de Facebook sau Numele unui veteran din galerie care sa confirme ca te cunoaste!

Campurile marcate cu * sunt obligatorii

Probleme vizualizare site

În cazul în care site-ul nu îl vedeţi aşa cum trebuie, vă rugăm downloadaţi de AICI fontul Calibri şi fişierele din arhivă copiaţi-le în folderul "Fonts" din Windows-ul dumneavoastră (C:\WINDOWS\Fonts)