Stau într-o poziţie pe cât de nefirească, pe atât de lucidă.
Înconjurat de „sfaturi” că aşa şi pe dincolo, sufocat de „bunele intenţii” stau (în aceeaşi poziţie nefirească şi lucidă) şi mă întreb: „cât adevăr e în zicala – lupul îşi schimbă blana, dar năravul ba”.
După victoria de la Mediaş, telefonul a sunat în draci – recunosc n-am fost sunat de preşedintele „statului” şi a „mobilităţii” – dar au sunat oameni, care au fost bine intenţionaţi (sper să nu mă înşel).
Diferenţa dintre lapte şi apă e clară, din lapte se poate face iaurt şi nu numai, iar din apă, dacă-i şi minerală, şpriţ.
Am fost, sînt şi voi fi împotriva a tot ceea ce înseamnă „realizări” în România după 23 a opta 1944.
Comuniştii n-au făcut nimic altceva decât că „au ridicat România spre noi culmi şi înaintarea ei spre o societate multilaterală şi pe deasupra dezvoltată”.
Chiar mi-e dor de cozile de la pâine, de ce să fie numai la plătit de taxe. Mi-e dor de programul tv de două ore, consum de energie mic, egal valoare. Pârţ. Mi-e dor de comunism şi de creatorii lui.
Netrebnic. Acest cuvânt doare. De ce? Cine este inutil societăţii? Cine este un păcătos? Cine-i cu musca pe căciulă? Astăzi, într-o epocă a „consumului chibzuit” nu mai sînt căciuli şi nici muşte. Umblăm descoperiţi şi liberi. Nu acţionăm la comanda lui „z” sau „y”.
Acţionăm în aşa fel încât binele meu să nu fie răul celui de lângă mine (vreau să mor un idealist, dar cât mai târziu).  
Am spus clar că „în cea mai nehotărâtă zi a anului am învins pe netrebnici”. Unde? La Mediaş, atât de aproape de SIBIU. A fost, este şi va rămâne în ISTORIA sportului din România – UNIVERSITATEA CLUJ – prin coagularea într-o singură vocală - „U”-  a educaţiei, valorii, sportului şi românismului. Pentru mine, toate aceste substantive, n-au nevoie de...predicat.
Dacă s-a înţeles prezentul, îmi pare rău. Am vorbit, în scris, despre trecut. Îmi place să cred, că „epoca de aur” a dispărut.
Am scris despre istorie, despre dragoste şi de „acţiunea” netrebnicilor – Cornel Dinu:
”…Dinamo e o creaţie a Direcţiei Politice a Ministerului de Interne bolşevic, care a acţionat pentru desfiinţarea Unirii Tricolor…”
Apreciez oamenii care iubesc şi trăiesc în ADEVĂR. Punct.
Nu este un pamflet, nici scuză, ci o lămurire.
Până la o nouă postare (sper) să aveţi zile eficiente şi normale.
Pilu A. Bănoi