"La intrarea flăcăilor "U"-işti pe teren, am avut senzaţia că terenul s-a aplecat într-o parte" - Ştefan Cârjan, «Însemnări despre "U"»

Să fii chiar de piatră, să fii un super mercenar, pe care nu îl intereseaza decât banii şi primele de joc, dar eu nu cred că poate să te lase rece o asemenea fraza, să nu îţi provoace furnicături pe sub piele doar gândul cum va exploda tribuna când, ca jucător al lui "U", o să intri pe gazonul de pe "Mircea Luca". Nu trebuie să fii un fin cunoscător al istoriei "U"-iste, să cunoşti poveştile despre Guga, Coracu, Ivansuc sau Cristi Pojar, ca să îţi dai seama ce este cu adevărat "U". Tu, de acolo de pe teren, poate nu ştii că de foarte multe ori, în deplasări, mai ales atunci când suntem mai departe, şi mai puţini, se apropie deseori de noi câte un necunoscut, care cu o lumină de nedescris în privire, şi cu vocea gâtuită de emoţie ne spune: "sunt de aici, din zonă, dar am fost student la Cluj. Cât mă bucur să mă intâlnesc din nou cu «U»!". De pe banca de rezerve e cam greu să zăreşti în tribune copii plângând în hohote când "U" pierde în ultimul minut, dar noi suntem acolo şi vă putem spune că această IDEE înseamnă "U"!

Nu e nevoie de mari psihologi în vestiar, care să vină cu discursuri motivaţionale prin care să te mobilizeze. E destul doar să te gândeşti puţin la aceste cuvinte şi la ceea ce a declarat Clau în tur: "un derby nu se câştiga cu picioarele, ci cu mintea şi cu inima!".

Dragoş Hazi